sau nu? Definitia este: master of business administration. Si cred sincer ca acest proces (participarea la un MBA) este unul extraordinar de util oricui care ocupa o pozitie de top management. Nu am un MBA, si nu intentionez in imediata perioada sa urmez cursurile unuia.
Scriu acest post pentru ca intreband un prieten care desi da toate semnele de “antreprenor” nu este inca unul, dar ocupa o pozitie de top management, mi-a raspuns ca nu este on his own ca nu a facut un MBA.
Daca raspunsul lui era unul singular nu as fi scris acest post. Insa am intalnit oameni care se simt “vaduviti” ca nu au terminat un MBA, alti oameni care au facut unul si aplica cu succes ce au invatat, altii care nu meritau titulatura si altii, antreprenori de succes care nici nu cred ca au nevoie de asa ceva. Dar eu scriu aceste randuri din alt motiv.
Si anume ca MBA-ul este ultimate frontier in termen de diplome. Pentru o parte din noi. E ca si cum ai primi la absolvire cheia succesului in orice (dpdv profesional). Cu siguranta te ajuta, cu siguranta, iti ofera o perspectiva 360 de grade asupra unui business, categoric este util. Daca il folosesti, si nu il pui in raft alaturi de diploma de master, de PHD sau de facultate absolvite.
Despre asta as vrea sa scriu. Despre nevoia de “certificare”, una artificiala cred eu. Cred ca cel mai bun evaluator e ce faci dpdv business si nu certificatul care il ai inramat in geam. Si felicit pe toti cei care au absolvit orice (facultate, cursuri de specializare, master, MBA sau orice altceva) din dorinta de a face lucrurile mai bine sau de a intelege mai mult decat o faceau inainte.
Dar ce te faci cand ai 2 facultati la activ, 1 master si un MBA in progress si pe toate le faci ca sa obtii o nota mare si un calificativ? La ce te ajuta? Vorbesc aici de forma fara fond care din pacate mi se pare o prelungire in mediul de afaceri a spiritului fad academic. Si e fals. Nu urmam o facultate pentru a ne defini, lauda sau pozitiona ci exclusiv pentru a ne dezvolta, invata ceva si deci a folosi ceea ce invatam in daily practice.
Cunosc absolventi de MBA care iau aceleasi decizii si au acelasi comportament de business ca si acum 4-5 ani, cand nici nu se gandeau la asa ceva. Sunt aceiasi care au urmat arhitectura sau politehnica si desi lucrau de 3-4 ani la absolvire in alt domeniu, au tinut sa-si ia licenta. “Ca sa am totusi o diploma, chiar daca am pierdut timpul”.
Ce ar fi daca am face un exercitiu de onestitate si am evalua concret ceea ce am facut sau facem si cat de important, relevant, dincolo de forma, este?
Just a thought.